Concursul Interjudeţean 
Grigore Moisil Matematică-Informatică
Despre Grigore Moisil
Grigore Moisil este numit părintele informaticii româneşti, deoarece, în timpul vieţii, a depus un efort considerabil în realizarea primelor calculatoare din România, contribuind în mod providenţial la dezvoltarea ştiinţelor informatice.
Grigore Moisil
 | Datorită efortului depus în realizarea primelor calculatoare din ţară, el a primit în 1996 (post-mortem) din partea societăţii IEEE distincţia Computer Pioneer Award. A fost membru a numeroase societăţi academice, printre care Academia Română, Academia din Bologna şi Institutul Internaţional de Filozofie. Datorită activităţii sale prodigioase, este recunoscut pe plan naţional şi internaţional ca un profesor deosebit şi un extraordinar om de ştiinţă. |
La 10 ianuarie 1906 se naşte la Tulcea Grigore Moisil, cel care avea să devină părintele informaticii româneşti. Mediul familial era unul prielnic pentru dezvoltarea unei minţi strălucite ca a lui Moisil, deoarece provenea dintr-o familie de intelectuali. Străbunicul său, Grigore, a fost paroh la Năsăud şi unul dintre întemeietorii primului liceu românesc din această localitate. Tatăl său, Constantin, a fost profesor de istorie şi arheolog, deţinând în acelaşi timp funcţia de director al Cabinetului Numismatic al Academiei, iar mama sa, Elena, a fost institutoare în Tulcea şi directoare de şcoală în Bucureşti.
Urmează cursurile liceului Spiru Haret din Bucureşti, studiind de asemenea şi în Vaslui (1916-1922). După doi ani este admis la facultatea de Politehnică. Deşi la această facultate îşi alege secţia construcţii, simte o atracţie mult mai puternică pentru ştiinţele matematice. De aceea, el se înscrie şi la Facultatea de Matematică, urmând două facultăţi concomitent până în anul IV, când renunţă la Politehnică în favoarea pasiunii pentru matematică, deşi trecuse toate examenele din primii trei ani. Printre îndrumătorii de la Facultatea de Matematică se numără Dimitrie Pompeiu, Gheorghe Ţiţeica şi Traian Lalescu. Teza sa de doctorat în mecanica analitică a sistemelor continue este publicată în 1929 şi foarte apreciată de către savanţi celebri ai vremii. Un an mai târziu, pleacă la Paris, pentru a studia la cea mai renumită Universitate franceză, Sorbona. Aici lucrează intens cu mari matematicieni ai vremii, făcându-se remarcat in societatea ştiinţifică. După susţinerea examenului de docenţă în 1931, primeşte funcţia de conferenţiar la Facultatea de Matematică din Iaşi, plecând, mai apoi, pentru a studia la Roma cu ajutorul unei burse Rockefeller.
La reîntoarcerea în Iaşi, îşi începe activitatea ştiinţifică, având o relaţie profesională deosebită cu profesorul Alexandru Myller. La Universitatea din Iaşi, el susţine primul curs de algebră modern din România, desfăşurând în acelaşi timp o activitate intensă de cercetare în logică. Rezultatele obţinute au stat la baza unei puternice şcoli de matematică internaţionale, care cuprindea ţări ca Argentina, Cehsoslovacia şi Ungaria. Activitatea de cercetare este transpusă în lucrări din mai multe domenii: mecanică, analiză matematică, geometrie, algebră, logică matematică. În timpul careierei, are o contribuţie vastă în ştiinţa matematică, dezvoltând o serie de teorii folosite şi azi, unele dintre ele purtându-i numele (de exemplu, algebrele Lukasiewicz-Moisil).
2011, Tîrgu-Mureş